Călătoria noastră în lumea ciocolatei se întoarce înapoi în timp şi în spaţiu. Ea va prinde contur în imaginaţia noastră, căci arborele de cacao a jucat, în civilizaţiile precolumbiene, un rol simbolic semnificativ.

Atunci consumată sub formă de băutură, ulterior utilizată ca monedă de schimb, ciocolata era un produs rezervat elitelor şi războinicilor. Secretul a fost destăinuit şi răspândit în Europa de către conchistadori, astfel ciocolata a devenit un element constitutiv al culturii si identităţii europene.

Ciocolata nu se mănâncă!! Aceasta este o certitudine. O poţi ronţăi, o poţi lăsa să se topească lent, dar ştii cum se degustă?

Degustarea este acea trăire proustiană în care mica tabletă transformă tot ce ai în jur în ceaţă şi face ca momentul în care porţi tableta de ciocolată spre gură să se impregneze în memoria ta pentru totdeauna.

O ciocolată pură se recunoaşte mai întâi dacă o priveşti: aspectul exterior trebuie să fie neted, iar marginile să aibă o anumita strălucire. Culoarea acesteia variază în funcţie de ingredientele din care e preparată.

Dacă rupi o bucată de ciocolată, trebuie să se producă un zgomot sec, iar marginile părţilor separate sunt extrem de fine. Dacă bucata de ciocolată se rupe sau îndoaie, înseamnă ca ciocolata este foarte veche. Aroma trebuie sa fie delicată şi îndelungată. Iar în final, trebuie să o pui pe limbă şi să se topească lent.

"Ferice de ciocolata care, după ce traversează lumea ca să ajungă să facă femeile să zâmbească, îşi găseşte sfârşitul topindu-se în gura lor într-o sărutare savuroasă."

Brillat Savarin¹

Ciocolata... poate fi o iubire necondiţionată care îţi vine dintr-o alta viaţă,pentru a înţelege pasiunea pe care o declanşează, nebunia pe care o provoacă. Toate pleacă din inima neagră a pădurilor amazoniene şi ajung să se materializeze în : erotism, extaz, senzualitate. Nu rămâne decât să ne imaginăm ca respirăm aerul saturat de umiditate din pădurile amazoniene, că fluturi în mii de culori zboară peste tot în lumina soarelui, că mirosim doar florile graţioase albe şi roz ale arborelui de cacao... că toate acestea înseamnă iubire.

Obiect al gusturilor gurmande, al satisfacţiei , ciocolata este un cadou pe care mulţi şi-l oferă singuri, pentru propria plăcere. Acest act ,,egoist" al unei stări de bine nu este întâmplător şi să nu uităm de celebra Jeanne du Barry, favorita regelui Louis XV, care recomandă tuturor amanţilor să consume în exces spumă de ciocolată.

Cunoscută atât pentru frumuseţe cât şi pentru inteligenţă, Ninos de Lenclos explica admiratorilor săi că şarmul şi tinereţea ei eternă se datorează ciocolatei. Ea a fost cea care l-a făcut pe Voltaire să descopere ciocolata şi să devină dependent de ciocolata şi de ea... Până şi

Casanova, sosind la Paris, bea mai întâi o ciocolată la Tuilleries, înainte de a aborda plăcerile capitalei.

Balzac a consumat în exces ciocolata, spunând mereu că este cea care îi menţine o activitate cerebrală intensă.

Poate că ciocolata există pentru că exista femeia...? Cam asta ne sugerează istoria. În orice caz, ciocolata este un afrodiziac.
 Şi asta nu pentru că Indienii din America îşi puneau un amestec bazat pe ciocolată în zonele erogene pentru ca sărutările să fie mai dulci, ci pentru că studiile de specialitate au demonstrat calităţile terapeutice şi afrodiziace pe care
alţii doar le-au intuit. Atunci, să ne mai mirăm că masajul cu ciocolata şi diferite arome au deja numeroase "victime"?
 Fără limite...

Dependenţa de ciocolata este dependenţa de iubire. Cine poate să trăiască fără ciocolată şi fără iubire şi ce rost are să încercăm?

Liliana Hrenciuc

De-a lungul timpului, prin intermediul artei a fost ilustrată relaţia specială existentă între sexul frumos şi ciocolată. Iată câteva exemple:

Un tablou celebru, utilizat foarte mult pentru ilustrarea consumului de ciocolată în secolul al XVIII-lea este pastelul lui Jean-Etienne Liotard (1745) intitulat Frumoasa ciocolatieră: o subretă vieneză ce aduce pe o tavă o ceaşcă de ciocolată aburindă într-un suport de argint, însoţită de un pahar de apă.

Frumoasa ciocolatieră

Numeroase reprezentări ale unor scene galante au ca temă ciocolata, componentă esenţială a acestui univers voluptos şi senzual. Astfel, Ciocolata de dimineaţă a lui Pietro Longhi, păstrat la Veneţia, prezintă o femeie întinsă, parţial dezbrăcată, ce tocmai îşi consumă ciocolata înconjurată de trei bărbaţi ce o acompaniază în această degustare. Madame du Barry, pictată de Greuze ţinând în mână o ceaşcă de ciocolată adusă de un tânăr servitor de culoare, se uită lasciv la privitor.

Mai aproape de zilele noastre, pictorul Edgar Degas a realizat pastelul Ceaşca de ciocolată reprezentând o femeie care înmoaie un biscuit în ceaşca de ciocolată caldă, adusă de camerista sa. Mai puţin evident senzual, Marcel Duchamp realiza provocator o pânză, aşa cum ne-a obişnuit în opera sa, reprezentând Măcinătoarea de ciocolată, mireasă dezbrăcată chiar de cavalerii ei sau Paharul mare. Fernando Botero, căruia nu-i scapă nici o linie curbă, nu le putea ignora pe cele ale vas de preparat ciocolata, pe care l-a reprezentat în 1969 în pastelul intitulat „Natură moartă”.